Limba Română Gramatică
Cazurile pronumelui
Cazurile pronumelui sunt formele pe care le ia un pronume pentru a-și exprima funcția sintactică în propoziție. În limba română, pronumele se declină în cinci cazuri, asemănător cu substantivele. Acestea sunt: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ și vocativ.
Cazurile principale și funcțiile lor
- Nominativ Cazul subiectului. Exemplu: "Eu citesc." ("eu" este subiect).
- Acuzativ Cazul complementului direct. Exemplu: "Îl văd pe el." ("el" este complement direct).
- Genitiv Cazul complementului indirect sau al posesiei. Exemplu: "Cartea mea." ("mea" arată posesie).
- Dativ Cazul complementului indirect. Exemplu: "Îi dau lui o carte." ("lui" este complement indirect).
- Vocativ Cazul folosit pentru adresare. Exemplu: "Tu, vino aici!" ("tu" este adresat).
Exemple de declinare pentru pronumele personal
- Eu Nominativ: eu, acuzativ: mă, genitiv: meu, dativ: îmi, vocativ: (nu are formă specifică).
- Tu Nominativ: tu, acuzativ: te, genitiv: tău, dativ: îți, vocativ: tu (folosit în adresare).
- El/Ea Nominativ: el/ea, acuzativ: îl/o, genitiv: lui/ei, dativ: îi/îi, vocativ: (rar folosit).
Pentru a recunoaște cazul, întreabă: "Cine? Ce?" (nominativ), "Pe cine? Ce?" (acuzativ), "Al cui?" (genitiv), "Cui?" (dativ).