Limba Română Alte teme
Evolutia alfabetului romanesc
Alfabetul românesc a trecut de la chirilic la latină în secolul al XIX-lea, ca parte a mișcării de modernizare și occidentalizare. Acesta are 31 de litere, incluzând diacritice specifice pentru sunetele românești. Schimbarea a fost oficializată în 1860 prin reforma lui Ion Heliade Rădulescu.
Etape ale evoluției alfabetului
- Alfabetul chirilic (sec. XVI-XIX) Folosit pentru primele texte românești, adaptat din slavonă, cu 40-45 de litere.
- Tranziția la latină (sec. XIX) Începută în Transilvania, impusă pentru a apropia cultura română de cea occidentală.
- Standardizarea modernă (sec. XX) Adăugarea diacriticelor: ă, â, î, ș, ț pentru sunete unice românești.
Litere cu diacritice și pronunție
- Ă/ă Sunet vocalic central, ca în 'măr' – inexistent în alfabetul latin clasic.
- Â/â și Î/î Sunet vocalic închis, folosit în interiorul cuvintelor (â) sau la început (î), ex: 'câine', 'în'.
- Ș/ș și Ț/ț Consoane șuierătoare, înlocuiesc grafia veche 'ș' și 'ț' cu sedilă.
Pentru evaluare, ține minte: alfabetul chirilic până în 1860, apoi latin cu diacritice, și diferența între â/î.