Istorie Istoria României
Criza agrara romania sfarsit de secol XIX
Criza agrară din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost o criză economică profundă care a afectat agricultura, principalul sector al economiei. A izbucnit în anii 1880 și a durat până la Primul Război Mondial, având ca principală cauză concurența cerealelor americane și rusești pe piața europeană. Prețurile cerealelor românești au scăzut dramatic, iar țăranii, majoritatea săraci și îndatorați, au intrat într-o criză socială acută.
Cauzele crizei
- Concurența străină Cerealele din SUA și Rusia, produse la costuri mai mici, au inundat piețele europene, făcând exporturile românești necompetitive.
- Structura agrară deficitară Marile proprietăți funciare (latifundiile) erau dominate de boieri, iar țăranii aveau loturi mici și tehnologie învechită.
- Datorii țărănești Mulți țărani erau îndatorați la arendași sau bănci, iar scăderea prețurilor le-a făcut imposibilă rambursarea.
Consecințe
- Sărăcirea țărănimii Veniturile țăranilor au scăzut, mulți au pierdut pământul și au devenit chiriași sau muncitori agricoli.
- Tulburări sociale Au izbucnit revolte țărănești, cum a fost Răscoala din 1907, reprimată sângeros.
- Schimbări politice Criza a accelerat cererile de reformă agrară, care a fost parțial realizată după 1918.
Pentru a înțelege criza, analizează hărțile cu exporturile de cereale și compară prețurile din 1880 cu cele din 1900.