Istorie Istoria României
Constituirea statului national unitar roman 1918
Constituirea statului național unitar român în 1918 a fost procesul prin care provinciile cu majoritate românească s-au unit cu Regatul României, formând România Mare. Aceasta s-a realizat prin acte de unire succesive: Basarabia (27 martie), Bucovina (28 noiembrie) și Transilvania (1 decembrie). Evenimentul a marcat împlinirea idealului național românesc.
Actele de unire din 1918
- Unirea Basarabiei Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat unirea cu România, în contextul prăbușirii Imperiului Rus.
- Unirea Bucovinei Pe 28 noiembrie, Congresul Național Român a decis unirea, după destrămarea Austro-Ungariei.
- Marea Unire de la Alba Iulia Pe 1 decembrie, Adunarea Națională de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România.
Factorii care au permis unirea
- Destrămarea imperiilor Prăbușirea Austro-Ungariei și a Imperiului Rus a creat un vid de putere favorabil.
- Mișcarea națională Organizații ca ASTRA și lideri ca Iuliu Maniu au mobilizat populația românească.
- Contextul internațional Principiul autodeterminării promovat de Woodrow Wilson a legitimat unirile.
Urmărește hărțile României din 1918 pentru a vizualiza extinderea teritorială de la 137.000 km² la 295.000 km².