Filosofie Filosofie modernă
Kant si argumentul moral pentru existenta lui Dumnezeu
Kant nu a construit un argument direct pentru existența lui Dumnezeu bazat pe moralitate, ci a susținut că postularea existenței lui Dumnezeu este necesară pentru coerența gândirii morale. În "Critica rațiunii practice", el afirmă că pentru a garanta împlinirea fericirii proporțională cu virtutea (summum bonum), trebuie să postulăm existența unui Dumnezeu ca garant al acestei ordini.
Pasi în argumentul lui Kant
- 1 Premisa morală Rațiunea practică ne impune să urmăm imperativul categoric (acționează doar după maxima pe care o poți voi să devină lege universală).
- 2 Summum bonum Scopul moral suprem este summum bonum, unde virtutea și fericirea sunt proporționale; acesta nu poate fi realizat doar prin efort uman.
- 3 Postularea existenței Pentru a face summum bonum posibil, trebuie să postulăm existența lui Dumnezeu ca ființă omnipotentă și dreaptă care asigură această proporționalitate.
Explicații suplimentare
- Nu este o dovadă teoretică Kant respinge dovezile tradiționale (ex. ontologic); argumentul său este practic, bazat pe necesitatea rațiunii morale.
- Rolul credinței Credința în Dumnezeu devine o "credință morală", necesară pentru a acționa în mod coerent, nu pentru cunoaștere teoretică.
- Critici Unii filosofi contestă că summum bonum necesită un Dumnezeu; de exemplu, utilitariștii văd fericirea ca realizabilă prin mijloace umane.
Citește "Critica rațiunii practice" pentru a înțelege mai bine conexiunea dintre morală și credință la Kant.