Filosofie Filosofie modernă
Imperativul categoric Kant exemple
Imperativul categoric al lui Kant este o regulă morală universală care cere să acționăm doar după maxime pe care le-am putea dori să devină legi generale. Spre deosebire de imperativele ipotetice (condiționate de scopuri), el este necondiționat și valabil pentru toți oamenii. Kant îl formulează în mai multe variante în 'Critica rațiunii practice'.
Exemple de aplicare
- Să nu minți Maxima: 'Pot să mint când îmi este util.' Dacă ar fi lege universală, nimeni nu ar mai avea încredere și minciuna ar deveni inutilă, deci e imorală.
- Să ajuti pe alții Maxima: 'Nu voi ajuta pe nimeni niciodată.' Dacă toți ar face asta, societatea s-ar prăbuși, deci e datorie morală să ajuți.
- Să respecți viața Maxima: 'Pot să mă sinucid când sufer.' Dacă ar fi lege universală, umanitatea s-ar distruge, deci e interzis moral.
Formulări ale imperativului
- Formula universalității Acționează doar după acea maximă prin care poți voi în același timp ca ea să devină lege universală.
- Formula umanității Acționează astfel încât să tratezi umanitatea, atât în persoana ta cât și în cea a altora, întotdeauna ca scop, niciodată ca simplu mijloc.
Pentru examen, învățați să testați o acțiune cu imperativul categoric: dacă maxima ei poate fi universalizată fără contradicție, atunci e morală.