Filosofie Etică
Utilitarismul lui John Stuart Mill
Utilitarismul lui John Stuart Mill este o teorie etică care spune că acțiunile sunt corecte dacă maximizează fericirea sau plăcerea pentru cel mai mare număr de oameni. Mill diferențiază între plăceri superioare (intelectuale) și inferioare (senzoriale), susținând că primele au valoare mai mare. El extinde ideile lui Jeremy Bentham pentru a include libertatea individuală.
Principii de bază
- Principiul fericirii maxime Formula: O acțiune este morală dacă produce cea mai mare cantitate de fericire netă, calculată ca plăcere minus durere; de exemplu, donarea la caritate care ajută mulți oameni.
- Plăceri calitative Mill argumentează că plăcerile superioare, cum ar fi cititul sau artele, sunt mai valoroase decât cele inferioare, cum ar fi mâncatul, chiar dacă oferă mai puțină satisfacție imediată.
- Libertatea În "Despre libertate", Mill susține că indivizii ar trebui să fie liberi să acționeze cum doresc, atâta timp cât nu vătămă pe alții, pentru a promova fericirea socială.
Exemple practice
- Politici sociale Utilitarismul justifică legi precum impozitarea progresivă, unde bogații plătesc mai mult pentru a sprijini săracii, maximizând fericirea generală.
- Dileme etice Într-un caz hipotetic, sacrificarea unei persoane pentru a salva cinci este analizată prin calculul fericirii, deși Mill ar lua în considerare și drepturile individuale.
- Educația Mill promovează educația universală ca mijloc de a crește plăcerile superioare și, prin urmare, fericirea societății.
Alege o decizie zilnică, cum ar fi reciclarea, și evaluează-o folosind principiul fericirii maxime, notând câți oameni beneficiază.