Filosofie Diverse
Leibniz si monadele sale concept
Monadele sunt conceptul central în filosofia lui Gottfried Wilhelm Leibniz, descrise în lucrarea 'Monadologia' ca fiind substanțele simple, fără părți, care constituie realitatea. Leibniz afirmă că monadele sunt puncte metafizice, fără dimensiuni fizice, dar posedă percepție și apetiție. Ele sunt închise în sine, nu interacționează direct, dar universul este armonizat de Dumnezeu prin 'armonia prestabilită'.
Caracteristicile monadelor
- Simplitate Monadele sunt indivizibile și fără părți, nu pot fi create sau distruse decât prin creație divină.
- Percepție și apetiție Fiecare monadă are percepție (reprezentare internă a universului) și apetiție (tendința de a trece de la o percepție la alta).
- Închidere Monadele nu au ferestre, adică nu interacționează cauzal între ele; schimbările lor interne sunt determinate de propria lor natură.
- Ierarhie Există monade simple (exemplu: obiecte neînsuflețite), monade senzitive (animale) și monade raționale (oameni), fiecare cu nivel diferit de percepție clară.
Cum funcționează universul cu monade
- 1 Pasul 1: Creația de către Dumnezeu Dumnezeu creează toate monadele și le programează să se dezvolte într-un mod coordonat.
- 2 Pasul 2: Armonia prestabilită Dumnezeu stabilește o armonie înainte de creație, astfel încât monadele să pară a interacționa, deși fiecare urmează propria sa lege internă.
- 3 Pasul 3: Experiența lumii Ceea ce percepem ca interacțiuni fizice sunt de fapt corespondențe între percepțiile monadelor, nu cauze directe.
Compară monadele cu atomii fiziciști pentru a vedea diferența dintre metafizică și știință în secolul al XVII-lea.