Filosofie Diverse
Filosofia dreptului la Kelsen norma fundamentala
Norma fundamentală (Grundnorm) la Hans Kelsen este presupunerea logică care fundamentează întregul sistem juridic. Ea nu este o lege scrisă, ci o ficțiune necesară care conferă validitate tuturor normelor inferioare. Kelsen o definește ca "norma supremă de la care derivă toate celelalte".
Caracteristicile normei fundamentale
- Non-empirică Nu se găsește în niciun text de lege; este o presupunere a priori pentru a justifica sistemul.
- Ierarhică Stă la vârful piramidei juridice: constituția derivă din ea, apoi legile, apoi actele administrative.
- Dinamică Se schimbă la revoluții: când o nouă constituție este acceptată, norma fundamentală se modifică implicit.
Cum funcționează în practică
- 1 Validare în lanț O hotărâre judecătorească e validă dacă derivă dintr-o lege, care derivă din constituție, care derivă din norma fundamentală.
- 2 Exemplu istoric În 1989, norma fundamentală în România s-a schimbat de la "se respectă constituția comunistă" la "se acceptă noua constituție democratică".
- 3 Critici Unii filosofi (e.g., Hart) contestă că o ficțiune poate fundamentea dreptul real; ei preferă "regula de recunoaștere".
Pentru bac, explică norma fundamentală ca schelet logic al sistemului, nu ca document.