Economie Microeconomie
Concurenta perfecta si imperfecta diferente
Concurența în economie se referă la rivalitatea dintre vânzători pentru atragerea cumpărătorilor, iar modul în care această rivalitate se manifestă definește structura pieței. Există două categorii principale de concurență: concurența perfectă și concurența imperfectă, care diferă fundamental prin numărul de firme, tipul de produse și controlul asupra prețurilor.
Concurența Perfectă
- Număr mare de firme și cumpărători Pe o piață cu concurență perfectă există un număr foarte mare de firme, fiecare având o cotă de piață infimă, și un număr la fel de mare de cumpărători. Niciun actor individual nu poate influența prețul pieței. Gândiți-vă la o piață agricolă unde mii de fermieri mici vând roșii.
- Produse omogene Toate firmele vând produse identice, perfect substituibile, ceea ce înseamnă că nu există diferențe de calitate, marcă sau caracteristici între bunurile oferite de diferiți producători. O roșie este o roșie, indiferent de la ce fermier provine.
- Libertate deplină de intrare și ieșire pe piață Nu există bariere legale, tehnologice sau economice care să împiedice noi firme să intre pe piață sau pe cele existente să o părăsească. Costurile de intrare sunt minime. Orice fermier poate începe să cultive roșii dacă vede o oportunitate.
- Informație perfectă și transparentă Atât producătorii, cât și consumatorii au acces la toate informațiile relevante despre prețuri, costuri și tehnologii, fără asimetrii. Toată lumea știe totul despre piață.
- Firmele sunt 'price takers' Nicio firmă nu are puterea de a stabili prețul; ele acceptă prețul determinat de piață prin interacțiunea generală dintre cerere și ofertă. Dacă un fermier ar încerca să vândă roșiile mai scump decât prețul pieței, nu ar vinde nimic.
Concurența Imperfectă
- Număr limitat de firme sau produse diferențiate Această categorie include piețe unde fie există puține firme, fie firmele vând produse distincte. Include Monopolul (o singură firmă – ex: o companie de apă-canal într-un oraș), Oligopolul (câteva firme mari – ex: piața telecomunicațiilor, piața auto) și Concurența Monopolistică (multe firme, dar cu produse diferențiate – ex: restaurante, haine, servicii de coafură).
- Produse diferențiate sau unice Produsele pot fi similare, dar percepute ca fiind diferite prin marcă, design, calitate, servicii asociate sau locație (Concurență Monopolistică). În cazul monopolului, produsul este unic și nu are substitute apropiate.
- Bariere la intrarea pe piață Există obstacole semnificative care împiedică noi firme să intre, cum ar fi costuri mari de investiție, brevete, controlul asupra resurselor esențiale sau reglementări guvernamentale. Este foarte dificil să înființezi o nouă companie de telefonie mobilă.
- Informație incompletă sau asimetrică Nu toți participanții dețin aceleași informații. De exemplu, o firmă poate deține secrete comerciale sau consumatorii pot avea dificultăți în a compara calitatea reală a produselor.
- Firmele sunt 'price makers' sau au control asupra prețului Datorită puterii lor de piață (număr mic de concurenți, produs diferențiat sau unic), firmele pot influența prețul produselor lor. Un monopol poate stabili prețul, în timp ce într-un oligopol firmele își coordonează adesea deciziile de preț.
Diferențele dintre concurența perfectă și imperfectă modelează structura, comportamentul firmelor și rezultatele pentru consumatori pe diverse piețe.