Economie Diverse
Teoria avantajului comparativ Ricardo explicata exercitii
Teoria avantajului comparativ, formulată de David Ricardo, explică de ce țările ar trebui să se specializeze și să facă comerț internațional chiar dacă o țară este mai eficientă în producerea tuturor bunurilor. Aceasta teorie arată că specializarea se bazează pe costul de oportunitate, adică pe ce renunță o țară pentru a produce un anumit bun. Prin comerț, ambele țări pot beneficia, ajungând la un nivel de consum mai mare decât ar fi posibil prin producția internă individuală.
Ce este avantajul comparativ?
- Definiție Avantajul comparativ apare atunci când o țară poate produce un bun sau serviciu cu un cost de oportunitate mai mic decât o altă țară. Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune alternative la care se renunță pentru a produce acel bun. Spre deosebire de avantajul absolut (când o țară produce un bun cu mai puține resurse), avantajul comparativ este cel care dictează specializarea și comerțul.
- Ideea principală a lui Ricardo Chiar dacă o țară este mai productivă în absolut în toate bunurile (are avantaj absolut la toate), ea va câștiga totuși din comerț prin specializarea în bunul unde are cel mai mare avantaj comparativ (sau cel mai mic dezavantaj comparativ). Cealaltă țară se va specializa în bunul unde are un avantaj comparativ, chiar dacă produce mai puțin eficient în termeni absoluți.
- Beneficiile comerțului Prin specializare și schimb, țările își pot folosi resursele mai eficient, producând o cantitate totală mai mare de bunuri. Această producție suplimentară poate fi împărțită între ele prin comerț, permițând ambelor țări să consume mai mult decât ar fi putut produce singure, îmbunătățind astfel bunăstarea generală.
Exemplu practic: România și Ungaria
- 1 Situația inițială (ore de muncă pentru 1 unitate) Să presupunem că România și Ungaria pot produce Grâu și Vin. Valorile reprezintă orele de muncă necesare pentru a produce o unitate din fiecare bun: - România: 10 ore/unitate Grâu; 20 ore/unitate Vin - Ungaria: 15 ore/unitate Grâu; 30 ore/unitate Vin România are avantaj absolut la ambele bunuri, fiind mai eficientă.
- 2 Calculul costului de oportunitate Costul de oportunitate (CO) este câte unități din celălalt bun trebuie să renunți pentru a produce o unitate din bunul dorit. - Pentru România: - CO Grâu = 1 unitate Vin / 2 unități Grâu (20 ore Vin / 10 ore Grâu = 2) => 1 unitate Grâu costă 0,5 unități Vin (10/20) - CO Vin = 2 unități Grâu / 1 unitate Vin (20 ore Vin / 10 ore Grâu = 2) - Pentru Ungaria: - CO Grâu = 1 unitate Vin / 2 unități Grâu (30 ore Vin / 15 ore Grâu = 2) => 1 unitate Grâu costă 0,5 unități Vin (15/30) - CO Vin = 2 unități Grâu / 1 unitate Vin (30 ore Vin / 15 ore Grâu = 2) Observăm că ambele țări au același CO. În acest caz, nu există avantaj comparativ clar. Să modificăm exemplul pentru a ilustra avantajul comparativ:
- 3 Exemplu revizuit (ore de muncă pentru 1 unitate) - România: 10 ore/unitate Grâu; 20 ore/unitate Vin - Ungaria: 30 ore/unitate Grâu; 45 ore/unitate Vin Acum, România are avantaj absolut la ambele bunuri (produce Grâu în 10h vs 30h Ungaria, și Vin în 20h vs 45h Ungaria). Să calculăm CO din nou:
- 4 Calculul costului de oportunitate (revizuit) - Pentru România: - CO 1 unitate Grâu = 10 ore Grâu / 20 ore Vin = 0,5 unități Vin - CO 1 unitate Vin = 20 ore Vin / 10 ore Grâu = 2 unități Grâu - Pentru Ungaria: - CO 1 unitate Grâu = 30 ore Grâu / 45 ore Vin = 0,67 unități Vin - CO 1 unitate Vin = 45 ore Vin / 30 ore Grâu = 1,5 unități Grâu România are un CO mai mic pentru Grâu (0,5 Vin < 0,67 Vin), deci are avantaj comparativ la Grâu. Ungaria are un CO mai mic pentru Vin (1,5 Grâu < 2 Grâu), deci are avantaj comparativ la Vin.
- 5 Specializarea și comerțul România ar trebui să se specializeze în producția de Grâu și să exporte Grâu, iar Ungaria ar trebui să se specializeze în producția de Vin și să exporte Vin. Prin schimb, ambele țări vor putea consuma mai mult decât ar fi produs singure, beneficiind reciproc. De exemplu, România poate vinde Grâu Ungariei pentru mai mult de 0,5 unități de Vin (costul său de oportunitate) și mai puțin de 0,67 unități de Vin (costul de oportunitate al Ungariei), iar ambele câștigă.
Comerțul internațional bazat pe avantajul comparativ permite țărilor să consume mai mult decât ar putea produce singure, îmbunătățind bunăstarea generală a populației.