Economie Diverse
Cum se masoara saracia in economie?
Sărăcia în economie se măsoară prin indicatori specifici care cuantifică incapacitatea unei persoane sau a unei gospodării de a-și satisface nevoile de bază, precum hrana, locuința, îmbrăcămintea și accesul la servicii esențiale. Aceasta nu este doar o problemă de lipsă de bani, ci și de excludere socială și acces limitat la oportunități. Măsurarea corectă a sărăciei este vitală pentru a elabora politici publice eficiente.
Indicatori de Bază: Pragul Sărăciei
- Sărăcia Absolută Sărăcia absolută se definește printr-un prag minim de venit necesar pentru a asigura supraviețuirea fizică, independent de nivelul de bunăstare generală al societății. Banca Mondială, de exemplu, folosește un prag internațional de sărăcie extremă, care a fost actualizat la 2,15 dolari pe zi (la paritatea puterii de cumpărare din 2017). Oricine trăiește sub acest nivel este considerat în sărăcie extremă, indiferent de țară.
- Sărăcia Relativă Sărăcia relativă măsoară lipsa de resurse în comparație cu nivelul mediu de trai dintr-o anumită societate. Pragul de sărăcie relativă este stabilit de obicei la un procent din venitul median disponibil pe cap de locuitor sau pe unitate de consum. În Uniunea Europeană, acest prag este stabilit la 60% din venitul median disponibil echivalent, după transferuri sociale. O persoană este considerată în sărăcie relativă dacă venitul său net este sub acest prag.
- Pragul Național de Sărăcie Fiecare țară își poate defini propriul prag național de sărăcie, care reflectă costurile vieții și standardele sociale locale. În România, Institutul Național de Statistică calculează anual acest prag. De exemplu, în 2022, venitul mediu lunar pe o persoană pentru pragul de sărăcie relativă a fost de aproximativ 1569 lei. Acest prag este esențial pentru programele de asistență socială.
Măsuri Complexe și Impact
- Indicele Sărăciei Multidimensionale (ISM) ISM (Multidimensional Poverty Index - MPI) este un indicator mai complex, dezvoltat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și Oxford Poverty and Human Development Initiative (OPHI). Acesta ia în calcul nu doar venitul, ci și privațiunile în educație (ani de școlarizare, copii înscriși), sănătate (nutriție, mortalitate infantilă) și standardul de viață (acces la apă, electricitate, igienă, bunuri). Fiecare dimensiune are o pondere egală de o treime, iar o persoană este considerată multidimensional săracă dacă este privată în cel puțin o treime din indicatori.
- Gini și Distribuția Veniturilor Deși coeficientul Gini măsoară inegalitatea veniturilor și nu direct sărăcia, el este relevant. O inegalitate mare poate exacerba sărăcia, chiar dacă economia crește. O valoare de 0 reprezintă egalitate perfectă, iar 100 (sau 1) inegalitate maximă. De exemplu, în România, coeficientul Gini pentru veniturile disponibile a fost de aproximativ 34 în 2022, indicând un anumit nivel de inegalitate.
Măsurarea precisă a sărăciei, atât în dimensiunea sa absolută, cât și relativă și multidimensională, este fundamentală pentru formularea unor politici sociale eficiente.